Londra….hmm, m-am intors morocanoasa pe celalta parte bombanind…Deja imi imaginam un oras zgomotos, plin de turisti, o ploaie marunta si deasa care inghesuia sub umbrele miile acelea de turisti, care eram convinsa, ca daca erau fiecare la casele lor, leneveau sub paturi si nu le pasa de vizite la muzee, castele, piete si tot ce mai are acest oras…sau mai rau, imi imaginam o ceata deasa « fog everywhere, fog up the river, fog down the river » asa cum descrie Charles Dickens, Londra in manualul de engleza din clasa a XI- a (cine nu tine minte ???)…Pentru mine Londra insemna « ceata si vreme urata »…Nu aveam nici un chef sa calatoresc si nici macar sa ma gandesc…Totusi, mi-am turnat o ceasca mare de cafea si m-am bagat somnoroasa inapoi in pat…este un ritual pe care-l respect in fiecare dimineata cu sfintenie…Londra…hmmm, mi-am aprins o tigara asteptand sa se aprinda laptopul pe care-l tineam in brate si pe care voiam sa-l chestionez in legatura cu vremea, locurile pe care ar trebui sa le vizitez…Ca na, asa e la moda, voiam sa ma laud si eu, ca oricare trecator prin Londra, ca am habar de locurile acestui regat. In fine, s-a deschis si m-am informat, cu ochii inca mici de somn. Vremea nu suna bine, lucru care m-a enervat la culme, revenindu-mi in cap imaginea de mai sus….ceata. 10 – 11 grade in timpul zilei, 0 grade seara, posibile ploi…Mi-am facut plictisita si o lista cu locurile pe care ar trebui sa le vad -Madame Tussaud Museum (trona in lista mea), Trafalgar Square, Buckingam Palace, St. James’s Park, Big Ban, National Gallery, British Museum, Covent Garden (celebra pentru terasele ingramadite una langa alta si unde – cica s-ar bea cel mai bun ceai englezesc), St. Paul Catedhral – Mai departe aveam sa vad eu la fata locului…of, bine ca nu stateam decat 2 zile…
Aeroportul Londrei, mi-a lasat un gust amar (pentru cine a fost, ma intelege). O cladire pe un singur nivel, pe jos o mocheta cumva decolorata de vreme, in fine, o imagine care mi-a amintit de perioada comunismului…grozav, mai era si o coada foarte mare la pasapoarte…si ca sa puna capac, la ghisee, niste fete acre de englezoi care te studiau atent fara a mima cel mai mic gest (daca aveai caciula, sapca,etc te puneau sa o scoti). Dupa ce treci de controlul pasapoartelor, de-a lungul coridoarelor (pana la bagaje) sunt foarte multe oglinzi (deja imi imaginam alte fete acre in spatele lor, care la cel mai mic gest ciudat, te insfaca pentru un control amanuntit al bagajului si de ce nu, un control corporal).Nimic fascinant… grozav!!! aveam sa ma plictisesc teribil…Nu stiu de ce, dar nu aveam nici cel mai mic chef de a vizita Londra…
Pe drum pana la hotel, m-am holbat pe geamul generos al unui « cab » negru, vestitul taxi londonez, cu geamuri intre sofer si pasageri, unic de urat (ca masina), dar grozav de confortabil. Am inceput prin a citi toate etichetele de atentionare a masinii : « Daca becul rosu este aprins, conversatia dvs este auzita si de sofer », « Va rugam sa nu va asezati picioarele pe locurile din fata » (pentru ca fata in fata cu bancheta mare si spatioasa mai sunt 2 scaunele ca la cinema, care se pliaza), « Acest taxi este autorizat.Nr autorizatiei : xxxxx », pe portiere ai mai multe butoane, unul dintre ele pt a deschide microfonul si a comunica soferului adresa, sau pur si simplu de a putea pune intrebari pe care sigur le-a auzit de mii de ori….de-ale turistilor…Chiar, ce meserie…intr-un oras ca asta cred ca dai peste destui curiosi sau nevorbiti, cat sa te innebuneasca !!! Hmmm, sa revenim la holbatul meu pe geam… Cladiri vechi, cu siguranta camere inalte, frumoase de altfel, cu intrari care sunt despartite de trotuar doar de cateva trepte sau chiar de cate una, majoritatea cu ghivece pline de verdeata si flori, exact ca in filme…Cam ciudata verdeata lor la cele 10 grade…Hoteluri cunoscute in intreaga lume, ingramadite unul in altul si un aspect exterior nu foarte modern….La noi arata mult mai bine si cred ca-s si mai ieftine…Apropo de asta, totul e mult mai scump, chiar si decat in Romania…Va dati seama ca am ramas tanjind dupa multe lucruri din magazine…Noroc ca nu sunt un factor important al societatii de consum in ceea ce priveste moda…Buunnn, sa revenim, ne-am cazat la un hotel, nu foarte pretentios, dar cu renume international. Exact cum va spuneam mai sus, o camera care iarasi mi-a lasat un gust amar…Inca de la intrare, sub numarul camerei statea o placuta pe care scria « Smoking room »….Ciudat, camera la etajul 9, iar placuta de pe usa arata ca nr unei celule dintr-un penitenciar…Acolo nu se fumeaza in locurile publice, iar fumatorii sunt ca niste condamnati, etichetati sa stie toata lumea…In fine, camera nu foarte inalta, un mobilier vechi si khicios, un televizor ascuns intr-un dulap foarte aproape de nivelul podelei (ca sa vezi din pat trebuia sa stai ca un popandau rezemand tablia patului), o baie demodata, nedemna de pretul camerei pe noapte…. Daca ar vedea oamenii astia conditiile in care stam noi… si nu ma refer la lux, ci la niste conditii decente, la un bun gust si la curatenie…Am facut un dus si am plecat sa colindam stradutele si locurile acestui oras, dar mai ales sa cautam un loc in care sa ne linistim burticile, care incepusera sa ne certe de neatentia acordata. Am mancat la un restaurant italian, care era la cativa metri de hotelul nostru de pe Picadili. Am colindat, pret de cateva ore, fara tinta, locuri si magazine, propunandu-ne sa lasam vizitele la muzee pe a doua zi…Amestecandu-ne in multimea de pe trotuare, am avut un sentiment placut…Lucrurile incepeau sa se schimbe…Zumzetul, toate limbile pamantului care se aud in jurul tau, stilul londonez imprimat in oamenii si locurile pe care le vedeam…imi ofereau o liniste de nedescris, un sentiment placut de impacare, o dorinta de a ma integra, de a ma contopi cu tot ce insemna Londra. Priveam uimita, sorbind fiecare imagine, fiecare trecator…Oameni zambitori si deschisi, destul de sensibili pentru a se supara, daca nu le acorzi atentia dorita. Marturisesc, mi-a placut enorm stilul lor (al londonezilor, probabil al englezilor). Toti sunt imbracati elegant-casual…barbatii la costume (e ca o uniforma pentru ei) iar femeile, in ciuda frigului de afara, la fel, costume, camasi, unele chiar fara dresuri (exact cum recomanda doamna Budeanu- pentru cunoscatori), impecabili cu totii din pcdv al vestimentatiei. Daca trecea vreun incotosmanat (fular, pluovere, geci) era clar un turist, un neadaptat al vremii, la fel ca si noi…
Seara s-a incheiat pe stadionul echipei Tottenham Hotspurs, o partida intre gazda si PSV Eindhoven. Politisti calare supravegheau atenti sirul suporterilor (nu foarte zgomotosi) care se indreptau spre portile stadionului.Am iubit atmosfera civilizata de pe stadion si sunt convinsa ca daca dadeau macar un gol ( 0-1) o iubeam si mai mult. Stadionul cantand la unison si bucurandu-se ca niste copii la vederea echipei favorite…Incredibil, nu credeam ca o sa-mi placa atat de mult…ba chiar am suportat cu stoicism frigul care se lasase…Inca ceva care m-a socat (si am cam calatorit in lumea asta si nu am fost atat de impresionata…sau poate am devenit o socata in ultima parte a vietii)…jumatate din ocupantii locurilor de pe stadion, erau imbracati in costume…huh ??? va vine sa credeti ??in costume ??? doar na, eu nu am fost primita la VIP pt ca eram in blugi, cu toate ecusoanele pe care le aveam…In costum la meci…parca vrand sa fie demni de regatul in care traiesc…Poate unele marturisiri vi se par ciudate (poate voi stiati), poate data viitoare cand o sa aud pe altcineva mirat de ceea ce m-a mirat si pe mine o sa sar mandra : Cum draga, nu stiai ??? aratand probabil ca o snoaba…Si chiar nu sunt, ma consider un om normal si modest…sunt doar un pui de om, credeti-ma… J
O zi placuta si lunga, o zi care a vadit o lipsa de statornicie a sentimentelor. Am adormit imediat ce mi-am asezat capul pe perna tare si scortoasa …nu mai conta, incepea sa-mi placa…A doua zi, am incercat sa ma tin de lista cu care venisem si am inceput (la fel ca acolo) cu Madame Tussaud Museum (cunoscut si ca muzeul figurilor de ceara – statui realizate in marime naturala). Daca stiam cate ore poti sa pierzi (sau sa castigi ?!) aici…nu mai faceam lista asa de lunga…si mai aveam doar o zi…incepeam sa regret ca nu-s mai multe zile…Am asteptat cuminte si rabdatoare la coada de cativa zeci de metri de la intrarea in muzeu. A meritat, credeti-ma ! Dupa ce cumperi biletul, esti invitat intr-un lift (care coboara un etaj) si odata cu deschiderea usilor incepi calatoria in timp si spatiu printre monstrii consacrati, ai diferitelor domenii care au condus si conduc lumea. Esti intampinat de un perete de sticla care infatiseaza o multime de paparazzi, blitzuri orbitoare si un vacarm de strigaturi, fluieraturi si aplauze…ca pe o scena… si pentru cateva secunde in care nici nu-ti dai seama prea bine ce se intampla esti o adevarata vedeta. Apoi colinzi incaperile pline de staruri, nemaistiind cine e de ceara si cine nu, nestiind daca sa-ti ceri scuze sau nu in cazul in care lovesti din greseala pe cineva…Brad Pitt, Angelina Jolie, Tom Cruise, Nicole Kidman, Leonardo Dicaprio, Robbie Williams, Madonna, Beyonce, Britney Spears, Kylie Minogue, Penelope Cruz, Will Smith, Drew Barrymore, Cameron Diaz, membrii familiei regale, David Beckham, chiar si Newton, Einstein, Papa, Putin, John F. Kennedy, Leydi Diana, Sylvester Stallone, Arnold Schwarzenegger, Johnny Deep, Marilyn Monroe, Charlie Chaplin, si multi altii pe care am uitat sa-i mentionez, poate sa-i fotogafiez….sper sa nu le/va fie cu suparare, dar pot sa va spun ca doar stand langa aceste bucati de ceara neansufletite, traiesti pentru un moment un sentiment de mandrie, un adevarat moment hollywood-ian, trebuie sa-l simtiti pe pielea voastra…Dupa cateva ore petrecute aici, am plecat in graba sa mancam, sarind peste desert, cafele si alte chestii care ne faceau sa mai pierdem timpul atat de pretios.
Ne-am cumparat bilete pentru a face un tur al Londrei (cu binecunoscutele autobuze supraetajate, rosii), sperand sa apucam sa mai vedem macar o parte din ceea ce ne propusesem. Iti pui castile in urechi (pe care vocea te roaga cu insistenta sa le iei la plecare) si ghidul iti spune istoria locurilor, a cladirilor din piatra si caramida, emblematice de altfel, istoria strazilor, samd : situata pe malul Tamisei, Londra este alcatuita din The City of London (Cetatea Londrei – centrul financiar si de afaceri al Regatului) si The City of Westminster, care gazduieste Parlamentul si marea partea a vietii politice.Palatul Buckigham – resedinta familiei regale. Am admirat frumusetea constructiei, dar nu am avut ragazul de a ne stramba in fata garzilor regale (recunosc, mi-am imaginat momentul si m-am amuzat teribil) sau de a le spune bancuri, cum mi-ar fi placut (cu toate ca presupun ca-s plictisiti de incercarile turistilor de a-i face sa se clinteasca sau sa ii faca sa mimeze macar un zambet) si nici nu am prins momentul in care are loc schimbarea garzilor de la Palat(de fapt nici nu am coborat din autobuz…L).
Statia in care nu am rezistat tentatiei de a cobori a fost London Eye, care sta de straja pe malul Tamisei. Se spune (nu stiu daca-i chiar asa) ca nu exista loc in Londra care sa ofere o panorama mai frumoasa decat London Eye. Am aflat ca a fost construit in martie 2000, are o inaltime de 135 m, vreo 2100 de tone, 32 de capsule (fiecare capsula cantarind 11 tone), capacitatea capsulelor este de 800 de persoane si a costat 75 de milioane de lire sterline (wow!!!!). Am uitat un mic detaliu foarte important (cu care am inceput si v-am facut capul toaca…).Am avut parte de o vreme superba !!! Soarele si cerul generos de senin (acest detaliu insignifiant – hihih) ne-au permis sa ne bucuram ochii de un peisaj pe care nu-l pot exprima in cuvinte…De cum incepe urcusul capsulei, miile de turnulete ale impunatorului Palat Westminster de pe malul Tamisei (cunoscut si sub numele de Casa Parlamentului), se inalta firave si tremurate spre cer si iti ofera o priveliste care pe mine m-a inmarmurit ! Cladirea gazduieste unul din cele mai renumite turnuri si ceasuri din lume (sau turn cu ceas), Big Ban. Sa va spun ceva ce habar nu aveam (dar foarte logic) : denumirea de Big Ban nu se refera la intregul turn, ci la uriasul clopot de 14 tone care anunta ora. De altfel turnul mai este cunoscut si sub denumirea de Sf. Stefan.
Cam atat am apucat sa vad din Londra…eram destul de obositi si deja seara incepea sa se lase. Ne-am intors la hotel cu un « cab » din care am privit iarasi…Imi place sa privesc lumea, sa observ oamenii pe care-i vad, chiar si pret de o secunda. Ma simt norocoasa ca impartasesc o secunda din viata lor…oameni singuri, cu pas mare si grabit, intrand in underground-uri, grupuri de tineri veseli explicand agitati, gesticuland puternic in vitrinele autenticelor pub-uri englezesti, oameni mancand in fast-food-uri si privind la trecatori din scaunele asezate cu fata spre geam, terasele pline, oamenii incercand sa se incalzeasca la o ceasca de cafea, infruntand frigul de afara pentru o tigara…Observi franturi de lacrimi, de durere, de grimase, de ganduri, de bucurie, franturi de zambet, franturi de viata.Am regretat timpul care a zburat, m-am bucurat de fiecare moment, m-am bucurat de acest oras care m-a facut sa ma indragostesc, m-a invatat sa-l iubesc, mi-a oferit trairi intense si cu siguranta m-a facut sa ma gandesc la el, sa tanjesc dupa el ca un adevarat iubit. Sper doar sa nu doara la fel de mult… J Daca aveti posibilitatea mergeti, admirati, bucurati-va, iubiti, vizitati, tanjiti si sperati ….ca mine…Sper sa fiti la fel de indragostiti si entuziasmati…
Londra…oameni si locuri…un adevarat oras al unui regat…
-
-
Stadionul echipei Tottenham Hotspurs
-
-
Brangelina
-
-
Casa Parlamentului and Big Ben
-
-
London Eye
-
-
Tom
-
-
Piratul…
-
-
Robby
-
-
Big Ben
-
-
Londra
-
-
Londra de sus
-
-
Londra
-
-
London Eye
-
-
Will & Penelope
-
-
Un inger…
-
-
un alt inger
-
-
Nicole
-
-
Leonardo
-
-
Nicolas
-
-
Murinhio
-
-
David
-
-
Printul Williams
-
-
Regina Elisabeta
-
-
Diana
-
-
Newton
-
-
The Beatles
-
-
Kylie
-
-
Beyonce
-
-
Cristina……
-
-
Kennedy
-
-
Vladimir Putin
-
-
Bush
-
-
Papa
-
-
de-al nostru….
-
-
Madame Tussaud
-
-
Jackie Kennedy
-
-
Merlin Monroe
-
-
Charlie Chaplin
