Cum masori un an din viata ta? In luni? In saptamani? In zile? Poate in ore, minute sau secunde? 12 luni…..48 de saptamani….365 de zile…..8760 de ore….525 600 de minute….31 536 000 de secunde….
Cum masori anii care trec peste tine? Poate ii masori in anotimpuri? Sau in vacante? In zile de munca? Poate in numarul evenimentelor pe care le-ai implementat? In ppt-uri, excel-uri, pdf-uri? In bugete? In bani? In realizari? In litri? In metri?
Cum masori un an din viata ta? In bucurii, in tristeti? In oceane de lacrimi? In suferinte? In despartiri? Sau poate in regrete… In amagiri… in riduri? In firele albe pe care le ai acum in par?
De ce sa nu masuram anii care trec peste noi in zambete? Ce spuneti daca ne-am masura viata in…in iubire? De ce nu ne masuram un an din viata in prieteni? In realizarile din familie? De ce sunt mai importante realizarile profesionale decat sufletul nostru ?
Atatea intrebari ….si culmea nu avem raspunsuri pentru nimic, poate nici macar nu mai conteaza, poate nici macar nu le mai gasim sensul…
Stiu… persoanele dragi sufletului meu, vor masura anii, pe buna dreptate de acum inainte, in lipsa unor persoane foarte dragi….Un an de cand nu mai e…
Isi vor masura anii in singuratate si dor… inca un an fara nimeni in viata mea… isi vor masura anii in distanta, chin si nesiguranta…inca un an departe de prieteni, departe de casa, departe de visele mele….
Eu imi masor anii in asteptari….in asteptarea acelui lucru bun, frumos din viata … imi masor anii in tot ce a ramas neamplinit pana acum…..in tot ce a ramas nerostit, netrait !
Putem sa nu ne mai masuram anii in norii care se aduna deasupra noastra? Si sa nu ne mai intrebam cine-i cheama? Putem sa-i refuzam, politicos (sa nu se supere) si sa gandim mai frumos (macar astazi…nu stiu cum va fi maine….), sa ne masuram timpul in iubire…in marinimie… fata de lumea asta mare, fata de cei dragi… Iubirea nu este o actiune…iubirea este o stare…Invatati sa spuneti, sa simtiti “iubire”, nu “iubeste!”/”iubeste-ma!”. “Iubeste!” este apasare…”Iubire” este deja o stare de care am invatat sa ne bucuram impreuna…. ascunsi in casele noastre, cufundati in muzica noastra ascultata in momente speciale….
Stiu! Hai sa ne masuram timpul in iubirea pe care o pastram in suflet pentru cei ce nu mai sunt, sa ne masuram timpul in iubirea ce o purtam lui….chiar daca e departe, sa ne masuram timpul in iubirea pe care o impartasim cu cei dragi ….chiar si de la distanta…sa le multumim ca sunt acolo si nu ne uita….
Hei, pe unde-ti umbla inima? Pe unde-ti cutreiera iubirea? Nu uita….Suntem doar noi si doar asta e, uita de regrete, dezamagiri, ura sau iti vei rata viata….viata merge inainte! nu exista alta cale! Nu in alta zi….ci azi!
Tu cum/in ce iti masori un an din viata?
Daca s-ar putea, acest an din viata mea nu l-as masura deloc. Este un an (si vor urma multi altii)plin de suferinta, de dor fata de un suflet sublim. Nu pot masura acest an pentru ca nu-mi pot masura durerea. Dar o sa masor si o sa pretuiesc timpul petrecut cu cel ce nu mai e…..si pe care l-am iubit enorm.
Comentariu�Comentarii de g-ea — aprilie 11, 2008 @ 10:45 am |
off topic:Hristos A Inviat!Sarbatori Fericite tuturor!!
Comentariu�Comentarii de blu_ice — aprilie 27, 2008 @ 12:12 pm |
Iata ce mi-a scris prietena mea draga Anamaria:
De ce o trece timpul asta atat de repede..? E dur si greu de inteles , ma gandesc la cate as fi facut si n am facut , la cate as face si nu pot… Nu am nici forta si cateodata realizez ca nici capacitatile…De ce atatea piedici…as vrea sa aflu istoriile altora , nu povesti..oare cum au unii atata forta si continuitate in activitatile sau intreprinderile lor..? eu schimb prea repede ideile care le am… ma enervez pe mine insami…cand am chef de ceva, peste nici o zi nu mai am chef… nici vointa , nici rabdare…. mi se pare prea greu, cu prea multe implicatii…
eiii….ce sa zic…o am pe mama acum aici.. cand nu e as vb cu ea, cand e nu am chef sa vb … am crescut aici in italia, fara sa ma destainui cu ea…la fel cu tata, mai rau, cu el de abia ma salut, ne intrebam de sanatate…imi lipseste sa vb cu ei despre orice, dar nu s obisnuita…e greu …
Persoane curajoase(prieteni dragi) fac lumina in viata noastra !!Caci in tot griul zilelor in fuga , in toata nebunia varstei noastre , a gandurile noastre ( in ultimele timpuri mai mult negative decat pozitive ) …Ei fac lumina !!! Nu spun ca nu au aceleasi probleme sau ganduri ca si noi , dar ei au curajul ! Pe care noi poate nu l avem…tocmai pt ca nu i usor sa te sacrifici.. pt o persoana matura , imagineaza ti pt un pui de om care habar n are ce i cu el !Pe cat e de minunat , des pare imposibil ..pt multi….da…multe urari de bine cu drag , desi nu cunosc si complimente!!
Comentariu�Comentarii de ramonat — mai 16, 2008 @ 11:17 am |
din nefericire pentru mine am ajuns sa il masor in ore la birou si ca totul sa fie si mai rau raportez la numarul de minute libere si ies in pierdere…
Comentariu�Comentarii de lucisavu — mai 20, 2008 @ 7:43 pm |
eu il masor in necazuri….in schimbari….in sperante….in minute…clipe….ce trec pe langa mine…in momente din viata subevaluate….in…dorinte spulberate….in amintiri(desi putine)…
si …in schimbari….schimbari….si…ah…schimbari….(din pacate in rau…)
Comentariu�Comentarii de blu_ice — iunie 20, 2008 @ 8:02 pm |