povestea ei si-a lui….

 EA :  As putea sa spun, aproape cu satisfactie, ca sunt un om indraznet….Pentru ca, desi mi-a fost teama mereu sa cred, am continuat chiar si atunci cand aveam o stare adanca de neliniste si de tulburare a propriei existente, a propriei iubiri…Am invatat fortat sau din proprie vointa sa nu dau bir cu fugitii….Am rabdat, zi de zi, aceleasi si aceleasi texte care cuprindeau subiectul vietii si iubirii mele. In fiecare dimineata ma apucam de trait cu forte si iluzii proaspete….care se spulberau pana in miezul noptii….Ma trezeam sperand ca tu  o sa-mi deslusesti povestea noastra de dragoste, o sa-mi povestesti neintelesele taine pe care le pastrai intentionat ca sa nu ciobesti iubirea…

Ce pot spune acum….mai mult decat “nu mai cred”?

Nu cred ca nemarturisirile pot crea o legatura durabila, nu cred ca pot crea o incantare superba, aducatoare de stabilitate….dimpotriva, darama o dragoste din temelii….Cad mai intai in prapastia suferintei, apoi se prabusesc cu totul, preschimband in noroi ani si ani din vietile noastre…

Am inceput cu « nu vreau sa te mai iubesc »…si am ajuns la un « nu te mai iubesc » soptit si temator… Mi-am inecat inima in amarul vinovatiei, am vanat cu iscusinta fiecare nepotrivire din spusele tale, am contorizat fiecare nepotrivire din scenariile pe care mi le insirai de fiecare data…. Mi-am scrijelit in inima si in suflet fiecare noapte de tradare, adevarata sau doar inventata…. Mi-am otravit sufletul cu amagiri si sperante neconfirmate, ti-am spionat visele pana cand am incetat sa mai cred…. M-am imbatat de triumful bolnav al demonstratiei ca eu am avut dreptate, pana cand a devenit un crez…necontrazis de nimeni….  Am crezut intr-un drept de a iubi un om valoros, un om de onoare, care sa faca totuna cu  ceea ce spune, cu ceea ce gandeste… Acum iti repet disperata,  hotarata, aproape tipand « te-am iertat, te-am alungat din inima mea, pot trai fara tine », sperand ca ma auzi…Ca o incantatie, ca o rugaciune… si ca orice rugaciune, e mai presus de mine…

Nu mai am rabdare… culmea, desi stiu totul despre asteptarea cuminte care mi-a umilit visele… si stiu ca nici tu nu mai ai rabdare, stiu ca fiecare minut de asteptare te raneste de moarte… trimiti mesaje si cauti orice prilej de a afla ceva de mine, innebunit de groaza asteptarii…. de aceea incalci si uiti toate regulile jocului, toate regulile juramintelor… Stiu ca te chircesti de dorinta, te prabusesti de dor si promiti lumi in care nici tu nu mai crezi…. stiu ca apelezi la trucuri la indemana instinctelor…si toate astea ca sa te strig inapoi…

Ma intreb tematoare, cat de puternica pot fi, pentru a renunta la tine, fara sa ma ratacesc… Tot ce stiu acum este ca mi-ai rostogolit destinul intr-un joc de disperare si de sacrificiu in care am suferit pe rand… si te rog sa ma crezi pe cuvant…nu mai stiu sa mai desenez cuvinte, nu mai stiu sa desenez gesturi care sa te faca sa intelegi….

Dragostea de acum, nu este un motiv sa plangi si cu atat mai mult…nu este un motiv sa mori…

 

EL : Chipul tau imi staruie in minte ca o fotografie urmarindu-ma pretutindeni. Am asteptat ani in sir ca providenta sa-si intoarca ochii spre mine. Dar… M-am intors in baia de singe a inimii zdrobite…deodata am hotarit sa rup cercul ce ma stranguleaza si sa pornesc spre tine pe calea scrisului… Asa cum ai facut si tu. As fi multumit, daca dincolo de cuvinte vei simti adincimea vorbelor ce-ti vor lumina cel putin pentru o clipa imaginea inconjurata de umbra profilata pe urcusul existentei tale… Daca insa vor ajunge prea tarziu… probabil promit ca tacerea in care ma voi cufunda va fi tot mai profunda stiind ca imi vei indeplini dorinta de a le citi atunci cand te vei simti singura, cind vei fi trista, cind o sa ai nevoie de cineva care sa-ti ghiceasca gindurile si sa-ti inteleaga durerea… Ma las inlantuit de intunericimea noptii, dau drumul soaptelor mele sa se alature alor tale pentru a ne auzi, pentru a ne simti si a ne vedea impreuna. Caut cu orice chip sa-mi alung singuratatea pornind pe urmele pasilor tai, ce s-au ascuns in pulberea drumului pe unde mergeam impreuna atat de des, azi batatorite de neimplinirile prezentului. Te regasesc pretudindeni, pe fiecare stea amagindu-ma ca noptile vor fi mai lungi pentru a putea sa te vad mai mult in vis… deocamdata. Pentru o clipa imi imaginez ca te-ai intors si ca toate clipele dureroase au luat sfarsit. Te tin in brate, imi alatur obrazul de al tau, te sarut pentru ca impreuna sa putem desface lacatul Timpului. El este singurul care va decide… Care va da verdicte! Poate ca el, Timpul, ma va invata ca, desi n-am stiut si n-am crezut, relatia s-a consumat. Mi-as dori sa fie un vis si sa ma trezesc in strigatele Dudului! Daca nu este un vis, atunci tu, nepasatoare-o, teme-te pentru cind vei cunoaste dorul de mine!!!!!!!!!!!

 

M-am indragostit prea repede de tine, te iubeam inainte sa accept ca ma indragostisem de tine. Te adoram in momentul in care te-ai hotarit sa ma parasesti. De ce, de ce nu ai vrut nici macar sa ma asculti, nu m-ai lasat nici sa ma apar, nici sa ma scuz, nici sa-ti cer iertare. Am plecat in zeci de directii, am incercat sa te uit de sute de ori, am vrut sa te smulg din sufletul si mintea mea. Dar nu am reusit pentru ca aici e locul tau. As fi gol fara tine chiar si-n sufletul meu. As muri daca as uita tot ce am trait, as fi nebun daca nu mi-as mai aminti chipul tau. Chipul tau………ce dor imi este sa te sarut, sa-ti dezmierd obrajii, sa ma joc cu sinii tai, atunci cand te tin in brate. Mi-e dor sa te-mbratisez! Ma ucide lent, dar sigur gindul ca poate niciodata, nu vom mai fi impreuna. M-ai uitat? Ai uitat oare toate clipele cind ai fost fericita? Ma urasti in continuare?… Mi-e dor de tine! Ziua ma trezesc cu tine, noaptea adorm cu tine in gind. Doare…ma doare…te iubesc…..te iubesc…..te iubesc…..ba nu mint….TE ADOR. Tu m-ai uitat? Ma urasti iar? Pling… rid… sint fericit… sunt trist….E vina ta, zic eu, e vina mea, zici tu! Avem consens! Amintirea buzelor tale ma chinuie. Imbratiseaza-ma, te implor… sau iarta-ma sau ucide-ma… fa orice numai nu mai chinui in halul asta! Imi lipsesti groaznic… Ai ramas tot a mea… ingerul meu pazitor. Ai fost Tot pentru mine! Unde esti? Te urasc…Te ador… Dar intoarce-te………

 

EL :   Chipul tau, se perinda, asemeni visului noptii ce-mi lumineaza ziua vietii mohorite. In inconstienta mea, am incercat sa ma apropii de tine, visind infinitul sau poate doar incercind a gusta clipa numita viata. Am facut ocolul pamintului in cautarea unei poteci spre tine. Era doar un munte crescut imprejurul pamintului asemeni unui inel de logodna fara poteca sperantei mele. Am incercat sa-l escaladez, dar stincile ascutite mi-au sfredelit palmele dorintei pravalindu-ma la poalele lui. Am izbit in portile lui imense, dar portile muntelui nu s-au clintit. Astfel, m-am asezat la poarta muntelui. Am inceput a-ti scrie pe nori, implorand vintul sa duca spre tine cuvintele mele de dragoste si dor.  Cineva, acolo Sus, ma iubeste si dupa un timp, ce a semanat cu veacuri, am reusit. Acum, astept ploi sa-mi umezeasca buzele crapate de lipsa buzelor tale, astept soarele sa-mi fure lacrimile suferintei, astept cerul sa te coboare in bratele mele, ai inteles defapt ca te astept pe tine … caci eu, sunt doar o frunza in bataia vintului cautind din nou magia cuvantului “Te iubesc”. Si o iau de la capat. Chipul tau imi staruie in minte ca o fotografie urmarindu-ma pretutindeni… Chipul tau… Chipul tau… Chipul tau… O infinitate de variante dar lipseste originalul (TU!)!

 

EA:    …..foarte frumos scris….chiar pare un fragment rupt dintr-un  basm….Ai trait tu asa langa mine?? Am trait noi asemenea lucruri??? Am avut parte de o asemenea poveste si eu nu-mi dau seama??? Ciudat…. Acum ai timp sa-ti amintesti, sa visezi, sa te bucuri de  tot ce ai trait in trecut…..iar la vremea lor mi s-au parut lucruri traite pe fuga, momente petrecute cu degetul tinand apasat si hotarat,  tasta >> (inainte) De ce vrei sa ne chinuim cu cuvinte frumoase….poate chiar exagerate?? de  ce vezi relatia noastra mai frumoasa decat a fost?? de dor??  de teama?
De ce transformi cuvantul intr-o arma ascutita pt a sparge crusta ce s-a  format in jurul inimii mele?? de ce acum???  ma intristeaza amintirile noastre placute….au fost umbrite de multe  incercari grele ce mi-au chinuit sufletul….. stiu sa te iubesc…. am invatat asta…. nu te chinui sa-mi  aduci aminte cum s-o fac…. acum e vorba doar de o optiune…. doar de ceea ce vreau cu adevarat… pt ca m-ai invatat ca dragostea se controleaza…. asemenea sentimente se subordoneaza vointei…. vreau sa-mi  dai libertatea de a alege calea spre tine, fara sa apelezi la descrieri a  tristetilor tale fara margini…. pt ca le cunosc…. le stiu, sunt  minunate… imi starnesc lacrimi si tristeti fara margini…. dar sunt asa  doar in astfel de clipe cruciale a vietilor noastre…. Iarta-ma daca nu citesti ceea ce ai vrea…. iarta-ma, dar ca si tine, vreau sa decid singura…. fara sa ma influentezi….. vreau sa-ti tii  cuvantul dat…. te rog….

 

EL :  Poate ca ai dreptate. Dar eu incerc doar sa-mi pun sufletul in cuvintele astea. Stii ca niciodata, sau aproape, nu ti-am spus nimic? Nimic din ce cred despre tine n-a ajuns la sufletul tau asa cum as fi dorit sa ajunga: pur, clar, fara poticneli sau nebuneli. Nimic din mine. Am vorbit despre atitea lucruri , ne-am recunoscut temerile, durerile. ne-am povestit , ne-am spus “te iubesc”-urile banale la telefon ca un fel de pup. Asa faceai si faci cu
oricine azi. Ai inlocuit “te iubesc” sau “si eu” cu “pup”! Eu nu ti-am zis niciodata nimic, constat acuma.Chipul tau atunci cind mi-ai spus ca vrei sa ne despartim?!. Cred ca era
melancholic. Sau asa as fi vrut. Pentru prima data nu mai steam sa citesc in priviri. Dar am stiut? Ne-am sarutat de ramas bun. As fi vrut ca Timpul sa se fi oprit sau macar ca secunda sa se dubleze. Dar el, Timpul, nu s-a oprit.

Cu o privire poti spune totul. Tu cunosti mai bine chestia asta! Cuvintele nu pot face asta, ele nu spun mai nimic. Senzatia ca spui ce nu trebuie si ca ce trebuie spus ramine doar gind ma duce spre un complex mintal.

Mi-as dori sa te am in fata mea, sa iti povestesc prin priviri sau prin batai de inima. Sa ma simti ca sint mai mult decit tot ce iti spun. Atita tot. Ba nu. si sa ma termin acolo unde ma opresti tu. Asta pentru ca tot imi cereai cindva sa-ti spun ce vreau, ce imi doresc.

 

EA : … Genele mele clipesc prea des… clipesc pt a opri stelutele ce vor sa cada deasupra tastaturii…

 

EL :   Am incercat sa-ti exprim in cuvinte exact culoarea sentimentelor mele. Si, constat cu amaraciune, ca am gresit. Poate este mai bine ca fiecare sa mearga pe drumul sau… Am inteles acum ca nu te pot convinge sa te intorci … am inteles ca, si daca revii, nu vei mai fi la fel. Ceva s-a schimbat in tine, cu tine… Am senzatia ca ceva se va schimba in mine. Te iubesc, nu-mi este rusine sa recunosc, dar … imi este putin jena pentru ce ti-am scris in ultimele zile. Poate iubirea noastra nu a fost atit de frumoasa, traita atit de intens ci doar in imaginatia mea.. Poate ca ai dreptate… Cindva, peste timp, cind poate vei reciti acele rinduri, vei contata ca raul pe care-l sustii cu atita patos ca l-am facut nu putea sa ne desparta. Te pierd sau ma pierzi. E clar acum… Un singur lucru e mult mai clar acum in clipele astea de totala confuzie: nimeni n-o sa te mai iubeasca ca mine. Niciodata! Te-am invatat sa iubesti… Te-am invatat sa traiesti… Te-am invatat si sa suferi. Dar ce este dragostea? Ce este iubirea? Iubirea care provine din minte este intotdeauna iubire/ura.. Nu este vorba de doua cuvinte ci este vorba intotdeauna de un singur cuvint, iubirea/ura. Eu cred ca a iubi intens inseamna a nu cunoaste orgoliul si ura. Asta te defineste pe tine, cel putin acuma: iubire/ura! Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate… Eu te-am iubit din inima… din toata inima mea. De asta ti-am facut si rau… Imi spui ca remediul poate fi in a iubi pe altcineva?! Un zimbet amarnic ma incearca? Iubirea? Inseamna a suferi, dar cu cit fugi de suferinta, cu atit mai putin poti sa iubesti. Iubirea? Nu este numai flori, zimbete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. Iubirea? E ca un labirint, in care alergi aiurea, e ca un cimp imens pe care toata viata ratacesti si cauti un adpost de ploaie. Ai vrut o data iubirea s-o gasesti departe, dar ai constatat intr-un tirziu ca ea s-a aflat in palma ta mereu si nu in imaginatia ta. Iubire poti gasi si in alt suflet, dar nu e ceea ce vrei, cu ceea ce ai fost obisnuita, ceea ce iti doresti. Ai obosit, ai adormit sperand sa poti visa? Trezeste-te, zadarnic o cauti in visele tale, deschide ochii… e chiar in fata ta, e chiar aici. Sint eu. Nu te poti minti! Gresesti!  Indiferent de ceea ce va fi nu voi renunta niciodata sa te iubesc, nu voi renunta la amintirile care mi-au bucurat inima si sufletul atita vreme. Ce a fost rau am uitat deja. O singura data in viata gasesti dragostea adevarata…si asta daca ai noroc…Eu sint norocos (o stii!) si am gasit-o ! Dar vrei ca ea sa dispara. Poate ca, pentru tine, dragostea adevarata n-a aparut. Inca!? As vrea pentru o clipa sa te poti vedea prin ochii mei si ti-ai da seama ce insemni pt mine!

 

EA:   Sincer, ma intreb….daca plec…incotro o sa o ia viata mea? Pt ca tu ai fost de veghe pe calea mea… Mi-ai luminat calea prea tare… Ai adus atat de multa lumina la fiecare pas pe care l-am facut, incat am vazut si partea din spate, partea urata a lucrurilor frumoase… M-ai insotit de cand viata a inceput sa mi se para reala… Ai fost intotdeauna pe cealalta parte a drumului meu…. dar nu m-ai tinut niciodata de mana, nu m-ai privit niciodata fara sa spui nimic, atat de patrunzator incat sa-mi descoperi inima, sa-mi consolezi tristetile… m-ai privit nepasator de pe cealalta parte a drumului meu si tot ce ai facut, a fost sa-ti continui drumul langa mine, luminandu-l… vb ta, doar ai fost langa mine….. si atat… Dar ai fost…

Ma mai intreb daca raman… esti in stare sa vii sa ma iei de mana?? poti sa traiesti cu adevarat ceea ce ai scris….  si nu doar sa-ti inchipui??? Si eu te-am iubit din inima… Doar ca pe parcurs s-a umplut de sange, de durere…si iubirea nu a mai incaput toata.. Nu fug de suferinta, pt ca o am in inima… pur si simplu nu mai vreau alta… Nu am vrut niciodata doar flori, zambete….. am cautat altceva si tu stii prea bine ce!

O sa-ti spun daca iti dau ocazia sa-mi demonstrezi ca ma iubesti atat de minunat  si nu doar sa-mi spui…

O sa-ti spun daca-ti dau ocazia sa-mi inlocuiesti durerea din inima cu linistea pe care mi-o doresc…. daca iti dau ocazia sa inveti sa ma privesti, sa inveti sa ma tii de mana…

 

EL : Acum 8 ani…Inca o zi trista! “La multi ani!” ar fi trebuit sa fie spus astazi. Nu te voi ierta niciodata! Dar nu regret ca te-am cunoscut, ca te-am iubit…Nu-mi este usor sa stiu ca tocmai TU nu ma mai iubesti…

 

EA :  nu vreau sa mai aud descrieri a  tristetilor tale fara margini…. pt ca le cunosc….le stiu, sunt  minunate… imi starnesc lacrimi si tristeti fara margini… Iarta-ma… cuvintele sunt prea putine…gesturile… nu mai stiu sa le dau semnificatii… Iarta-ma… Sa fii fericit…