In noaptea asta nu vreau sa-mi mai fac planuri, nu vreau sa-mi mai simt trairile din adancurile meschine ale trupului, ale sufletului meu… vreau doar sa uit de puterea crunta pe care o am de a ma minti pe mine insami… vreau doar sa uit ca am uitat cum e sa simt macar un rest de fior… Vreau doar sa uit ca visul meu a luat-o razna…
Acum….aici…..tolanita pe un sezlong, departe de casa, departe de toti, am un sentiment ciudat si placut de liniste… Am un chef nebun de…nimic! Si as putea pluti in cheful asta pentru tot restul vietii…
In jurul meu incepe sa mi se destainuie o lume pe care nu am vazut-o pana acum, o lume in care incerc sa ma integrez de cateva zile bune….O lume care pana acum doar mi s-a aratat si abia acum imi vorbeste…ma lasa sa-i descopar linistile.
Lumina lunii s-a oferit sa-mi fie umbrela, sa ma protejeze de zarva facuta de semenii mei…. Valurile marii soptesc imaginatiei mele, povesti de taina a sufletelor care si-au deschis iubirea in fata lor …… Barcute albe si mici se clatina… se agita tematoare strecurand in sufletul meu acel fir de neliniste, pe care nu vreau sa-l simt acum….iar vantul incerca sa ma aduca la realitate din cand in cand, sufland peste mine un aer rece pana mi se face pielea gaina.
As vrea ca nisipul rece, pe care-mi odihnesc picioarele, sa-mi ingaduie sa-mi redesenez viata, cuvintele, trairile….. Sa pot sterge tot ce a fost pana acum si sa ma invete sa-mi trasez viata in linii simple si puncte, fara curbe si colturi….Ce simplu ar fi… Eu cu cheful meu nebun de nimic, as fi spectatorul unui destin trasat cu linii fine in nisipul auriu…
As vreau sa uit… si sa investesc in cheful asta nebun de nimic…
