“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta… si asa omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui ‘ maine ‘ este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina, si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata.
Cu timpul invata ca daca sta alaturi de cineva doar pentru ca ii oferea un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu va vrea sa se intoarca la trecut.
Cu timpul intelege ca doar cel care e capabil sa-l iubeasca cu defectele sale, fara a pretinde sa il schimbe, ii poate aduce toata fericirea pe care si-o doreste. Isi da seama cu timpul ca daca este alaturi de acea persoana doar pentru a-si intovarasi singuratatea, in mod inexorabil va ajunge sa nu mai vrea sa o vada.
Cu timpul invata ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul invata ca a se scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelege ca daca a ranit grav pe cineva, e foarte probabil ca ceea ce a fost intre ei nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul isi da seama ca desi poate fi fericit cu cineva, intr-o buna zi o sa planga dupa cel pe care l-a lasat sa plece.
Cu timpul isi da seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul isi da seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate… ridicate la patrat.
Cu timpul invata ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum spera.
Cu timpul isi da seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traia exact in acel moment.
Cu timpul va vedea ca desi se simtea fericit cu cei care-i erau imprejur, ii vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu el si acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul va invata ca incercand sa ierte sau sa cera iertare, sa spuna ca iubeste, sa spuna ca-i e dor, sa spuna ca are nevoie, sa spuna ca vrea sa ii fii prieten, “dinaintea unui mormant”, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul… “
